Atunci cand vine toamna ma incearca trairi si senzatii culinare diverse, si arome colorate precum frunzele de artar…. Incerc cumva sa ma despart de tastatura rece si sa pasesc macar o data pe covorul fosnitor de frunze uscate….. si trece timpul si realizez ca trecut toamna, ca nu am apucat nici sa vad cerul, ca totul e gri si e frig si e ceata….

Mi-e dor de copacii in floare sub care imi placea sa merg primavara inainte sa inceapa orele la liceu. Parca au trecut anii grei de atunci, parca nu mai stiu mirosul florilor de mar sau de salcam….Culoarea florilor de cires mi-o amintesc doar din filme, iar florile de camp nu le mai vad pe camp ci de vanzare la gheretele de pe drum ale tigancilor florarese….. Ma incearca o senzatie grea de amar cu tristete cand realizez ca a trecut timpul si eu desi as fi vrut nu am ramas aceeasi. Nu are rost sa incerc sa caut scuze sau situatii, pe care sa le arat cu degetul, pur si simplu ne schimbam…. trece timpul,. Si cum spuneam ieri, timpul a inceput sa nu mai ierte sa-mi arate ca omenia, asa cum o intelegeam candva a disparut si ca si El Timpul se schimba.

Cateodata ma intreb cum traiau candva oamenii si ce faceau cu timpul liber, timp care era candva parca mai dilatat si mai intelegator cu noi oamenii. Poate si noi eram mai buni si astfel meritam ca timpul sa fie mai intelegator si mai darnic cu noi.

Incerc sa-mi imaginez viata undeva intr-un mediu mai relaxat si mai calm si totusi in jurul meu totul vuieste, e un clocot si un tumult fara de care parca nu mai traim.

Am ajuns sa traim doar senzatii tari, pentru ca avand motoarele turate la maxim in fiecare zi ,simtim ca traim doar atunci cand facem ceva mai rapid, si mai complicat decat viata de fiecare zi. Si nu ma pot opri sa nu ma intreb de ce si pentru ce?   Pana unde oare fuga si nebunia inconjuratoare?

Citandu-l pe Emil CioranL: “Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa iintre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca. Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii………In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si  sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.” Ideea din  spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi.”

Ce este totusi mai tragic este ca am uitat sa apreciem clipa si ca bucuriile mici nu ne mai ating sufletul, CANDVA AM UITAT SA ZAMBIM, SI ATUNCI TIMPUL S-A RAZBUNAT PE NOI, si astfel a devenit compact si rece, mult prea scurt pentru a ne invata sa-l apreciem sa-l traim …..

Existenta tuturor fiintelor vii este dependenta de capacitatea acestora de a intreprinde actiuni coordonate, cu un demers ce are o finalitate logica – autoconservarea. Caracterul logic sau inteligent al functionalitatii viului, prezent de la protozoare si plante pana la om, este realizat printr-o complexitate de conexiuni inverse ce se stabilesc in organizarea si functionarea celulelor si organismelor vii. In virtutea lor, efectul exercita un permanent control asupra cauzei care l-a generat, in asa fel incat rezultatul final poarta amprenta unei inteligente prin caracterul sau adecvat, orientat. Putem spune asadar ca esenta vietii consta in inteligenta sa, exprimata prin capacitatea de a discerne, de a prelucra informatie. Prin inteligenta nu trebuie sa intelegem neaparat un psihism de complexitatea cunoscuta la om. Privit astfel, termenul poate sa deruteze. Prin termenul de inteligenta noi nu am avea in vedere decat acte sau conduite adecvate, indispensabile vietii. Totusi, daca exista o integralitate a sistemului-organism, trebuie sa existe o integralitate a sistemului-celula, de vreme ce aceasta poate exista si independent, cum este cazul protozoarelor. Desi definitia sistemului ne obliga sa nu consideram integralitatea ca suma a elementelor componente, nu se poate spune ca celulele nu-si au o viata a lor, uneori chiar cand sunt desprinse de legaturile structurale ale organismului si pastreaza numai legaturi functionale, asa cum se intampla cu leucocitele si celelalte celule sanguine.
In toate procesele biologice nu observam decat fenomene ce par a fi ‘gandite’, opera unui creator inteligent.citatul e din dumitru constantin-dulcan ‘inteligenta materiei’

Legea atractiei ne invata cum ne putem crea viitorul in mod constient, gandind si simtind ca si cum ceea ce dorim deja s-ar fi intamplat. Usor de spus, greu de facut in mod practic datorita multor capcane pe care, fara sa stim sau sa vrem, singuri ni le punem. Nu intentionat, bineinteles, ci automat, inconstient programate inca din copilarie sau poate chiar de mai demult.

Kevin Schoeninger, unul din fondatorii Mind Body Training Company, este trainer, Maestru Reiki si instructor Qigong. Iata cateva idei foarte bune ale sale legate de acest aspect (impreuna cu unele consideratii personale). Sunt lucruri pe care unii poate le stiau din alte parti, insa modul in care sunt explicate aici e simplu si direct. Asa ca vom avea de profitat din a ni le aminti – sau afla si constientiza pentru prima oara…

Micul sabotaj
Se tot vorbeste de puterea intentiei si cum, atunci cand o setezi, universul iti va raspunde. Exista insa o mica problema. Noi atragem lucruri, persoane, evenimente pe nivel subconstient, fara a intentiona neaparat asta. Oricat de mult am vizualiza, simti, intentiona la nivel constient, daca exista programe subconstiente ce interfereaza, ne sabotam de unii singuri.

Cum ne dam seama de asta? Exista cateva semne. Poate suntem “confuzi” si nu stim exact ce dorim sa “atragem”. Vrem ceva (bani, lucruri, relatii) insa parca e vorba de ceva mai profund care lipseste. Ne temem sa esuam daca ne propunem vise prea indraznete – asa ca renuntam la a mai dori. Toate acestea ne tin pe loc, intr-un fel.

Scoaterea acestor programe necesita mai mult decat ganduri, emotii si actiuni pozitive. Ele trebuie constientizate pentru ca energia aferenta acestor tipare sa fie eliberata. Abia apoi se pot seta intentiile noastre constiente.

Marele sabotaj
Experienta de a “dori” ceva il indeparteza de tine. In schimb, trebuie sa “fii” acel lucru. Fiinta noastra, ceea ce suntem ne creaza viata.

Noi atragem totul prin ceea ce suntem, nu prin ceea ce facem. Ceea ce vine catre noi este o consecinta a propriului nivel de constiinta.

Am aflat prima data aceste idei acum mai bine de 9 ani din (probabil) prima carte de piata romaneasca ce a facut referire si a explicat aceste aspecte (“Conversatii cu Dumnezeu”, vol. 1, de N.D. Walsch – Ed. For You, 1999). La acea vreme era ceva cu totul nou si mi-a luat ani de zile sa inteleg, sa traiesc si sa experimentez aceste adevaruri, pas cu pas (si inca mai am mult de invatat).

Intre timp, sute de carti de NLP, dezvoltare personala si spiritualitate au dus conceptul mai departe si i-au adaugat noi valente. Iata, pe scurt, cateva idei de la Kevin (asemanatoare cu cele ale lui Walsch).

Problema e ca noi dorim ceva – iar “a dori” lucruri materiale inseamna ca acum nu le ai. Desi vizualizezi si simti ca si cum le-ai avea in prezent, subconstientul stie ca tu nu le ai acum – altfel nu ai face exercitiile de vizualizare. E ceva din afara ta – si de asta le faci, pentru a atrage ceea ce iti doresti.

Constientul poate percepe ca “ramai centrat pe a avea in prezent” – insa pe subconstient nu-l pacalesti – e vorba de “vreau pentru ca nu il am”. La nivelul fiintei sunt intr-o stare de “a dori”. Subconstientul stie ca tu cauti ceva in afara pentru a obtine ceea ce simti ca-ti lipseste – de aceea iti va da mai mult din ceea ce doresti si “afirmi” ca nu ai inca. Va rula in continuare programe de lipsa, dorinta, saracie.

Daca vrei sa atragi orice (de exemplu, iubire), trebuie sa gandesti, sa simti si sa faci acte de iubire in interior, prin care sa experimentezi iubire. Apoi o emiti in exterior – e vorba de o experienta interioara ce devine oglindire in exterior. Starea ta de a fi atrage frecventele din mediu ce rezoneaza cu tine. Cand traiesti intr-o stare interioara de plenitudine, iubire, abundenta, recunostinta, vei experimenta acestea in exterior.

E nevoie sa te concentrezi pe mediul tau interior emotional-energetic, iar asta atrage viata pe care o doresti. Din pacate, de cele mai multe ori, noi pierdem experienta interiora intr-o lume exterioara tot mai orientata catre rezultate.

Suntem “obsedati” de rezultatul final intrucat credem ca el ne va face sa ne simtim in siguranta, iubiti, acceptati. Ne masuram si judecam unii pe altii dupa rezultatele pe care le obtinem (cei 3 P, cum ii numesc eu: Popularitate, Productivitate, Posesiuni). Si nu ne dam seama ca, de fapt, ne pierdem pe noi insine in acest proces al vietii – “ratam” scopul mai inalt, experienta interioara, calatoria vietii.

Practica
Avem nevoie sa ne reamintim acest lucru, pentru a ne reconecta la fiinta noastra, la cine suntem noi cu adevarat. Si tot cea ce trebuie sa facem sunt pasi mici, zi de zi.

O practica zilnica (precum un ritual) oricat de scurta, ne va conecta cu fiinta noastra ce vibreaza la nivele inalte. Si ne va oferi energia de a simti in interior ca deja avem totul. Apoi, iesind in lume cu aceasta stare, rezonam si atragem ceea ce se potriveste pe acelasi nivel. Acesta e modul in care materializam.

Scris de Marius Stanpe 15 October 2009

În ultima perioadă se sesizează o reorientare în stilul de viaţă al oamenilor, este ceea ce a fost numit “reîntoarcerea la natură”. Tot mai mulţi oameni aleg sa trăiască un stil de viaţă sănătos , bazat pe folosirea de hrană sănătoasă – produse bio, cat mai aproape de natural, pe exerciţii fizice şi plimbări în natură menite să înlăture sedentarismul, pe folosirea de haine din materiale naturale e.t.c.
Din intamplare sau nu, această tendinţă de reîntoarcere la natură este sesizată şi în cadrul metodelor si practicilor terapeutice folosite. Astfel, tot mai mulţi oameni aleg produse şi terapii naturale, unele verificate in urma unor practici de mii de ani, soluţii pe cât de ieftine pe atât de eficiente şi prietenoase organismului în lupta cu afecţiunile de tot felul. De fapt, laboratoarele de cercetare moderne confirmă autenticitatea acestor produse şi metode de tratament naturale iar eficienţa şi forţa vindecătoare a plantelor este confirmată de asemenea de către studiile moderne în domeniul fitoterapiei.

Candva,cineva mi-a zis ca sunt omul cu idea, apoi treptat s-a lipit apelativul de om si a ramas atasat.
Mai greu mi-a fost sa ma educ sa-mi tin ideile doar pentru mine, nu sa zboare precum porumbeii, pentru ca odata ce a iesit porumbelul nu il mai poti lua inapoi.
Am realizat ca este foarte util sa ai 1 punct de vedere diferit, al unui tert neimplicat emotional, si daca poti gasi o persoana care sa-ti poata spune parerea sa in mod diplomat ai gasit cutia cu comori, nu de alta dar cum poti spune unui prieten ca ceea ce face el e gresit sau neloial, fara sa-l ataci?
Asa suntem noi oamenii suferim de complexe de inferioaritate si consideram ca cea mai buna aparare e atacul (in anumite situatii poate fii cea mai buna aparare, dar in general nu e asa.)
Pe cand, daca stam un pic si gandim problema, vom vedea ca lucrurile stau altfel si putem fii mai calmi, mai calculati, mai diplomati. Aici imi plac ardelenii care gandesc intens problema, chiar daca par inceti (ma refer la cei cu capul pe umeri, nu la cei inceti de judecata).
Eu ,traiesc viata de parca a-si fi un yo-yo. Inainte inapoi, ma rasucesc ma invartesc, mai fac si tumbe, si uit sa ma mai opresc sa ma ajunga si altii din urma, nu de alta dar sa nu trec in viteza, chiar pe langa viata mea.
Acum, pe cat posibil, dau idei/ sfaturi doar la cerere, pentru ca desi am pe ce sa-mi bazez ideile, mai trebuie sa ai cerere pentru sfaturile date
Mai mult, incerc pe cat posibil sa invat in fiecare zi ceva nou, si sa am continuitate in ceea ce fac (asta e mai greu). Imi doresc sa invat diverse lucruri, sa calatoresc, sa citesc, sa inot, si daca s-ar putea ca toate acestea sa le fac in 24h, sau intr-o saptamana, a-si fi cel mai fericit om. Dar cum stiu ca nu se poate incerc sa fac cat mai multe lucruri bune si de calitate…. bineinteles in cat mai putin timp.
Cum spuneam sunt omul cu idea, asa ca daca ai nevoie de 1 sfat sunt aici. Voi incerca sa raspund cat mai repede si cat mai obiectiv.

Pana data viitoare zambeste, nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau.

Din ce in ce mai mult in ultima perioada s-au legat mai bine prieteniile cu oamenii care nu imi sunt aproape si aici ma refer la distanta, sunt chiar foarte departe daca e sa ne referim la km.
Nush cum fac dar, ei, cei care nu mai sunt in tara, isi fac timp de un sfat, de o vorba buna, sau pur si simplu sa te asculte. Ma bucura, si ma doare in acelasi timp. Ma bucura, pentru ca isi fac timp pentru mine si ma doare pentru ca eu in goana mea eterna nu mai am timp (mananc timp pe paine cu aroma de dulce sau amar, dupa situatie) si nu mai pot sa fac tot ce-mi doresc. Poate am mult mai multe dorinte sau poate fac mai multe lucruri. Nu stiu exact ce se intampla….
Si totusi, oare timpul are alta valoare in tari diferite ? Sincera sa fiu nu cred. Cred, doar ca avem din ce in ce mai multe de facut, si mai cred ca si noi contribuim foarte mult la acest lucru. Cum la ce? La a amana pe eternal maine….si maine poate nu mai vine.
Bine, trebuie sa recunosc ca si programul de lucru prin alte tari este fix, fara prelungiri, cel putin nu neplatite, dar nu peste tot. Si….intodeauna am fost fascinata, in vizitele prin alte tari, de respectul pe care oamenii il au unii pentru altii, pentru ceea ce fac.

Si  atunci, cu toate ca, pe prietenii de aici pot sa-i scot la o bere pe Lipscani, lucru pe care il aman din lipsa de timp, pe cei care sunt la distante mari o sa-i rog sa bea un pahar de vin singuri, fara mine, si pe toti o sa-i invit sa citeasca ce am scris.:)

Pot doar sa spun ca orice ar fi in viata ta care te nemultumeste, are cu siguranta o solutie sau o finalitate. Viata, chiar daca pare ciudat, te intareste si te ajuta.
Privind in urma unele dintre cele mai grele incercari m-au invatat foarte multe sau m-au modelat, m-au facut ceea ce sunt azi.
Situ, suna ca din carti,si “no matter what”(nu am gasit un corespondent foarte bun) ceea ce ne afecteaza doare, doare al naibii de tare, dar poate daca incercam sa privim lucrurile in ansamblu, poate vom realiza ca fiecare incercare e un pas spre a ne cunoaste mai bine, spre ceea ce ne dorim.
Cele mai mari “suturi in fund” m-au format! Acum sunt o persoana bine organizata, care stie sa spuna nu, si care poate sa-ti spuna foarte diplomat ca ai gresit.
Alegerile pe care le-am facut mi-au conturat felul de a fi, si mai presus de toate m-au invatat sa traiesc in prezent.
Inca incerc sa-mi dau seama ce imi doresc de la viata, care ar fi visul meu, oricat de ciudat ar parea. Ma analizez pentru a-mi da sema unde vreau sa ajung, ce imi doresc eu de la viata.
Ii invidiez pe cei care stiu ce vor, pentru ca stiind ce iti doresti muncesti pentru a obtine acel ceva si avand scopul fixat vei incerca sa il atingi, fara scop insa ……si ma refer la un obiectiv mare, nu la ce voi face in urmatorii 5 ani; eu vreau sa stiu unde mi-as dori sa fiu in 20-30 de ani.
Revenid, la tine,cititorule, ca iar vorbesc despre mine, ceea ce vreau sa-ti spun e sa incerci pe cat posibil sa te bucuri de ceea ce ti se intampla, bun, dar mai ales rau pentru ca peste ani, uitandu-te in urma iti vei aminti ce ai invatat acum.
Fiind multumit cu ce ai si bucurandu-te de ziua azi, vei invata sa pretuiesti ceea ce ai, inainte de a pierde . Se spune ca ne dam seama de valoare unui lucru dupa ce nu mai avem acel lucru, ce-ar fi sa pretuim ce avem si sa acceptam ca si noi avem defectele noastre (asa pentru noi, un trebuie neaparat sa stie si ceilalti).
Nu iti spun sa umblii cu capul in nori, fii realist/a, dar incearca sa vezi si partea plina a paharului, nu de alta dar dupa ce ai baut lichidul sa nu fie prea tarziu.
Ce vreau eu sa spun este ca fiecare lucru rau are o parte buna, si ca fiecare incercare te invata ceva. Daca atunci cand te uiti in urma, la diverse probleme din trecut, aceste probleme acum nu iti mai par atat de grave, si mai mult daca gasesti cate o lectie sau un lucru bun in ele, gandeste-te ca si ceea ce se intampla acum va fi privit la fel peste cativa ani si incearca sa “te bucuri” ca inveti ceva nou despre tine ca la sfarsit vei fi mai puternic/a, mai intelept/a si mai bun/a.
Orice problema ai avea, daca are o solutie o vei gasi, daca nu are solutie (ceea ce ma indoiesc) degeaba te vei stresa cautand una.

Candva, demult cineva mi-a zis ca poti manca 1 elefant intreg si ca acest principiu sta la baza multora dintre problememe noastre.
M-a socat! Primul lucru la care m-am gandit a fost:” Oare ce gust are carnea de elefant?” Raspunsul a fost si mai surprinzator, pentru ca mi s-a zis ca e groaznica si ca se mananca greu.
Dar daca treptat , in fiecare zi mananci cate o felie, peste 1 luna, 2-3 ,1 an vei observa ca ai mancat tot elefantul, si vei fi mai puternic, sau doar vei fi depasit si acest obstacol din viata ta. (cred ca intre timp te-ai obisnuit deja cu gustul de elefant)
Dar sa trecem la practica….
Sarcinile grele, lucrurile lungi, cele de care ne temem si de care ne e greata sa ne apucam, pot fi depasite treptat. Totul tine de perseverenta si de tenacitatea fiecaruia, dar impartind lucrurile grele in lucruri mai mici, mai usor de realizat, vei constata ca totul se poate si, in plus, te vei simti implinit, atat de sarcinile marunte cat si de tot ce ai realizat, asa putin cate putin.
Ca la orice, inceputul e greu, apoi usor, usor te obisnuiesti, si incepi sa realizezi cate lucruri poti face, e ca si cum ai descoperi ca ai o putere de a carei existenta nu stiai.
Atentie insa, daca intrerupi “jocul” s-ar putea sa ai o surpriza foarte neplacuta, te dezobisnuiesti si iti va fi foarte greu sa incepi.

Stiu nu e timp. Parca pe axa temporala timpul se comprima. Cu toate astea insa, cel mai bine e sa te opresti din cand in cand si sa respiri
Nu se stie niciodata ce se poate intampla, sau cu ce amintiri placute ramai.

Foarte ciudata mintea omeneasca. Din Paris de exemplu, imi pot aminti toate detaliile unei cafenele unde am luat micul dejun, undeva langa Sacre Coeur, dar restul e mai vag, daca ma straduiesc imi amintesc, dar cand ma gandesc la Paris, prima imagine care imi vine in minte e a mea in cafenea la micul dejun.

Asa ca 5 min, atat cat iti ia sa te opresti si sa te uiti in jurul tau, nu cred ca vor fi prea mult.
Corpul uman nu e elaborat doar pentru munca, mai ales munca psihica, daca nu are momente de respiro, clacheaza. Si totusi oamenii au uitat acest lucru…..

Dar au trecut cele 5 minute, asa ca ma intorc la rapoartele mele.
Nu de alta, dar sa nu trecem in extrema cealalata, de relaxare totala, ca nu e bine